Calitatea și cerințele fundamentale ale construcțiilor

CARTEA II - Despre construcții

PARTEA I - Definirea ariei de cuprindere

Titlul I - Domenii de construcții (art. 366-374)

Capitolul I - Clasificări ale construcțiilor (art. 366-370)

Ce reglementează. Definiția construcțiilor și a instalațiilor aferente, clasificarea după durată de existență și tip de utilizare, duratele normate și, cel mai important, noul sistem al claselor de consecințe (CC1-CC4), care înlocuiește categoriile de importanță.

Codul se aplică tuturor construcțiilor și instalațiilor aferente, pe toată durata existenței, indiferent de proprietate, destinație, clasă sau finanțare (art. 366 alin. 3). Instalațiile aferente includ cele electrice, sanitare, termice, de detectare și stingere a incendiilor, de gaze, ventilație, climatizare, apă și canalizare, nu și utilajele tehnologice sau dotările (art. 366 alin. 4). Construcțiile temporare au durată limitată prin autorizație sau acordul la notificare, care nu poate depăși 5 ani, și trebuie autorizate sau notificate pentru fiecare nou ciclu de amplasare (art. 367 alin. 2).

Durata de existență normată (art. 368 alin. 3): 100 de ani pentru monumente istorice clasate; 50 de ani pentru celelalte construcții permanente; 25 de ani pentru construcții agricole, industriale și de depozitare; pentru construcțiile temporare, cea din autorizație, fără a depăși 5 ani. Durata proiectată, stabilită de proiectant cu acordul beneficiarului (art. 368 alin. 5), nu poate fi mai mică decât cea normată (art. 368 alin. 7) și este obligatorie (art. 368 alin. 9). Durata efectivă curge de la recepția la terminarea lucrărilor până la desființare sau până la recepția unei renovări aprofundate (art. 368 alin. 11).

După utilizare, construcțiile sunt clădiri (civile, industriale, agricole, cu caracter special), amenajări și lucrări inginerești (art. 369 alin. 1-5).

Clasele de consecințe (art. 370). De la intrarea în vigoare a codului, categoriile de importanță sunt înlocuite cu clasele de consecințe, bazate pe riscurile avarierii (art. 370 alin. 1), evaluate după pierderile de vieți, pierderile economice, culturale, sociale și de mediu (art. 370 alin. 3), clasa fiind dată de cea mai severă consecință (art. 370 alin. 6).

Stabilirea clasei este obligația proiectantului; este interzisă încadrarea într-o clasă inferioară celei indicate de cod (art. 370 alin. 14), atât la construcții noi, cât și la intervenții (art. 370 alin. 15). Până la metodologia de încadrare, se aplică exclusiv anexa nr. 6 (art. 370 alin. 16); construcțiile care nu se regăsesc în anexă se asimilează cu cea mai apropiată clasă, iar la schimbări de destinație, supraetajări sau extinderi clasa poate fi schimbată motivat (art. 370 alin. 17).

Capitolul II - Clasificări ale lucrărilor de construire (art. 371-374)

Lucrările de construire sunt de realizare a construcțiilor noi (clădiri și lucrări inginerești), de amenajări (amenajări civile, îmbunătățiri funciare, construcții provizorii, organizare de șantier, foraje și cercetări, spații verzi, spații publice) și de intervenție asupra construcțiilor existente (art. 371 alin. 2-5). Intervențiile se clasifică (art. 372 alin. 2) în: întreținere și reparații curente (lit. a); reparații capitale (lit. b); intervenții în primă urgență la construcțiile cu pericol de pierdere a stabilității (lit. c); extindere a amprentei și volumului (lit. d); supraetajare, cu menținerea integrală a construcției existente, altfel asimilată desființării parțiale și reconstruirii (lit. e); refuncționalizare sau schimbare de destinație (lit. f); consolidare (lit. g); modernizare și reabilitare (lit. h); strămutare (lit. i); reconstruire pe același amplasament a unei construcții prea deteriorate, inclusiv refacerea construcțiilor cu valoare istorică după relevee și arhive (lit. j); conservare și restaurare (lit. k); remodelare exterioară, inclusiv mansardarea, definită ca transformarea podului în mansardă prin schimbarea formei acoperișului (lit. l); remodelare interioară (lit. m); desființare parțială sau totală (lit. n); conservare la întreruperea lucrărilor (lit. o). La drumurile publice, intervențiile sunt lucrări de întreținere (curentă și periodică) și de reparații (curente și capitale) (art. 373). La infrastructura feroviară: întreținere, reparații, reînnoire și reparații capitale, intervenții de primă urgență și modernizare, aceasta din urmă putând modifica structura și traseul (art. 374).

PARTEA II - Criterii de performanță ale construcției

Titlul I - Sistemul calității în construcții (art. 375-383)

Ce reglementează. Componentele sistemului calității, reglementarea tehnică, certificarea produselor, agrementele, atestarea specialiștilor și certificarea firmelor de construcții. Pentru investitori, contează interdicția produselor necertificate, atestarea obligatorie a specialiștilor și, de la 1 iunie 2027, certificatul obligatoriu al constructorilor la achizițiile publice.

Sistemul calității se aplică tuturor construcțiilor și instalațiilor aferente, inclusiv celor care nu necesită autorizație, indiferent de proprietate, destinație, clasă de consecințe sau finanțare (art. 375 alin. 4), diferențiat pe clase de consecințe (art. 375 alin. 5); nu se aplică echipamentelor tehnologice de producție (art. 375 alin. 6). Componentele (art. 376 alin. 1) sunt 18: reglementarea, certificarea produselor, agrementarea, metrologia, proiectarea și verificarea proiectelor, verificarea execuției și auditul energetic, managementul calității, laboratoarele, atestarea specialiștilor, certificarea operatorilor economici, pregătirea continuă, formarea lucrătorilor, autorizarea și avizarea, urmărirea comportării și postutilizarea, controlul de stat, rolurile factorilor, răspunderea și asigurarea, recepția. Toate reglementările tehnice ale ministerelor se transmit obligatoriu spre avizare ministerului de resort (art. 376 alin. 2); regulamentele se aprobă prin hotărâri ale Guvernului (art. 376 alin. 3), iar procedurile prin ordin de ministru (art. 376 alin. 5). Reglementările tehnice se aprobă prin ordin de ministru și se publică în Monitorul Oficial (art. 377 alin. 3).

Este interzisă utilizarea produselor pentru construcții fără certificarea și declararea performanței sau conformității (art. 378 alin. 3) și a produselor, procedeelor și echipamentelor fără agrement tehnic (art. 379 alin. 2), cu excepția tehnicilor și materialelor consacrate pentru identitatea locală sau restaurarea monumentelor, dacă sunt prevăzute în proiect și respectă cerințele fundamentale (art. 379 alin. 3). Laboratoarele se autorizează de I.S.C. (art. 381 alin. 2). Ministerul atestă verificatorii de proiecte, experții tehnici și auditorii energetici (art. 382 alin. 1); I.S.C. autorizează responsabilii tehnici cu execuția și diriginții de șantier (art. 382 alin. 2); ANRE atestă verificatorii și experții din sectorul gazelor (art. 382 alin. 3); ministerul culturii atestă specialiștii în monumente istorice (art. 382 alin. 5).

Certificarea constructorilor (art. 383). Certificarea calificării tehnico-profesionale a operatorilor economici care execută lucrări se realizează de Asociația Română de Certificare a Operatorilor din Construcții, persoană juridică de drept privat, de interes public (art. 383 alin. 4), constituită din organizații patronale reprezentative, asociații profesionale și universități de inginerie sau arhitectură (art. 383 alin. 5), cu statut avizat de minister (art. 383 alin. 6). Criteriile și modalitatea de certificare se aprobă prin hotărâre a Guvernului (art. 383 alin. 10); asociația ține un registru digital public al operatorilor certificați (art. 383 alin. 12). Termen: începând cu 1 iunie 2027, autoritățile contractante au obligația să solicite certificatul ca dovadă a capacității tehnice și profesionale în achizițiile publice de lucrări (art. 383 alin. 13).

Titlul II - Cerințele fundamentale aplicabile construcțiilor (art. 384-407)

Ce reglementează. Cele opt cerințe fundamentale, detaliate pe capitole, plus reziliența, riscurile, deșeurile din construcții, acoperișurile verzi și parcările permeabile. Pentru investitori, cele mai concrete obligații sunt cele de la art. 406, cu termene de la 1 ianuarie 2027.

Construcțiile se proiectează și execută astfel încât să reziste riscurilor naturale și antropice (art. 384 alin. 1); reglementările tehnice asigură nivelul de performanță standard, minim acceptabil, determinat de clasele de consecințe (art. 384 alin. 3-4). Cerințele fundamentale sunt standardele de performanță minime pe toată durata de existență (art. 386 alin. 1): rezistență mecanică și stabilitate; securitate la incendiu; igienă, sănătate și mediu; siguranță și accesibilitate în exploatare; protecție împotriva zgomotului; economie de energie și izolare termică; utilizare sustenabilă a resurselor; emisii în mediul exterior (art. 386 alin. 3). Este interzisă derogarea de la cerințele fundamentale prin contracte între persoane fizice sau juridice (art. 387 alin. 2).

Rezistență și stabilitate (art. 388). Cerințele diferă după tipul construcției și clasa de consecințe și vizează evitarea prăbușirii, a deformațiilor inacceptabile, limitarea avarierii elementelor nestructurale și evitarea colapsului progresiv disproporționat (art. 388 alin. 2).

Securitate la incendiu (art. 389-391). Construcțiile trebuie să asigure stabilitatea elementelor portante pe o perioadă normată, limitarea propagării focului și fumului, limitarea extinderii către vecinătăți, evacuarea ocupanților și siguranța echipelor de intervenție (art. 389 alin. 1). Menținerea cerințelor pe durata de existență este obligația proprietarului sau administratorului (art. 391 alin. 2). La intervenții, când unele prevederi nu pot fi îndeplinite justificat tehnic, proiectanții stabilesc măsuri alternative (art. 391 alin. 3); la monumente istorice, prevederile de securitate la incendiu au caracter de recomandare (art. 391 alin. 4).

Igienă, sănătate și mediu (art. 392-394). Construcțiile nu trebuie să amenințe igiena sau sănătatea ocupanților și vecinilor prin emanații toxice, emisii, radiații, scurgeri în ape sau sol, evacuare defectuoasă a apelor reziduale sau umiditate (art. 392 alin. 1). Reglementările minime privesc igiena personală, calitatea apei și aerului, ventilația, suprafețele și volumele minime, iluminarea, confortul termic, evitarea igrasiei, apele uzate și deșeurile (art. 392 alin. 3). Defrișările se fac exclusiv pe baza unui studiu dendrologic (art. 393 alin. 3); eliminarea plantațiilor care afectează stabilitatea terenurilor este interzisă (art. 393 alin. 4). Deșeurile din construcții: producătorii persoane juridice clasifică și codifică deșeurile (art. 394 alin. 2 lit. a), colectează separat cel puțin hârtia, metalul, plasticul și sticla (lit. b); titularul autorizației sau al notificării are obligația unui plan de prevenire și gestionare a deșeurilor (lit. c); costurile se suportă de producătorul de deșeuri (lit. g); responsabilitatea aparține dezvoltatorului, producătorului și antreprenorului (art. 394 alin. 3).

Siguranță și accesibilitate (art. 395-399). Construcțiile nu trebuie să prezinte riscuri inacceptabile de alunecări, căderi, arsuri, electrocutări, explozii, tâlhării și trebuie să fie accesibile persoanelor cu dizabilități (art. 395). Siguranța privește circulația pietonală, mijloacele mecanizate, instalațiile, întreținerea și intruziunile (art. 396). Clădirile publice sau private și spațiile publice, urbane și rurale, trebuie să fie accesibile tuturor persoanelor, indiferent de tipul dizabilității (art. 397 alin. 2). Siguranța antiteroristă se asigură prin elemente constructive de protecție, redundanță și sisteme de supraveghere, în funcție de nivelul de risc (art. 398). Adăposturile de protecție civilă se realizează pentru construcțiile stabilite de legea specială, exclusiv pe baza avizului de protecție civilă al ISU (art. 399 alin. 1-2).

Zgomot (art. 400). Performanța acustică vizează protecția față de zgomotul aerian exterior și interior, de impact, al instalațiilor, reverberat și protecția mediului față de zgomotul din construcție (art. 400 alin. 2).

Energie (art. 401-402). Performanța energetică se determină conform metodologiei de calcul și se exprimă prin clasa energetică, consumul total specific de energie primară, indicele de emisii CO2 și consumul din surse regenerabile (art. 401 alin. 5). Consumul total de energie primară trebuie să fie inferior sau egal cu nivelul maxim admis prin reglementările tehnice (art. 402 alin. 1), cerințele fiind cele din Legea nr. 372/2005 (art. 402 alin. 2).

Sustenabilitate (art. 403-406). Amprenta de carbon din execuție și exploatare și consumul de energie trebuie să fie aproape zero și acoperite din surse regenerabile (art. 403 alin. 1). Strategia de sustenabilitate se elaborează obligatoriu de proiectant în stadiul 0 al proiectului (art. 404 alin. 1), pe șase elemente: resurse, poluare și carbon, mediu sănătos, bunăstarea comunităților, biodiversitate, managementul proceselor (art. 404 alin. 2).

Calendarul obligațiilor de la art. 406:

Urmărirea comportării în timp (art. 407). Cartea tehnică a construcției (art. 537) cuprinde o secțiune cu programul de urmărire în timp (art. 407 alin. 1), realizat de experți tehnici, diriginți, ingineri, arhitecți sau geodezi (art. 407 alin. 3).

Titlul III - Cerințe specifice (art. 408-413)

Specificațiile tehnice sunt documentul de bază al cerințelor lucrărilor (art. 408 alin. 1), formate din clauzele specifice ale contractului de execuție (organizare de șantier, protecția muncii, predarea amplasamentului, incendii, subcontractare, faze determinante, roluri, protocoale BIM, garanții, recepție) și specificațiile pentru lucrări (art. 408 alin. 3-4). Fiecare capitol are trei părți: generalități, descrierea lucrărilor de execuție și montaj, precizări privind materialele (art. 409 alin. 1). Produsele livrate în șantier sunt însoțite de instrucțiuni de manipulare, recepție, depozitare și montaj (art. 410 alin. 2); sistemele de construcții, de instrucțiuni tehnice complete (art. 411 alin. 2). Specificațiile pentru tehnologii noi se decid de proiectant (art. 412 alin. 2).

Titlul IV - Actualizarea reglementărilor tehnice (art. 414)

Reglementările se actualizează de autoritățile competente ori de câte ori evoluția pieței, a tehnologiei sau disfuncționalitățile constatate o impun (art. 414 alin. 2).

Titlul V - Valorificarea experienței în construcții (art. 415-418)

Registrul național al construcțiilor (art. 415). Sistem informatic național cu baza de date a construcțiilor definitive, publice sau private, existente și noi, cu excepția celor speciale (art. 415 alin. 1), gestionat de minister (art. 415 alin. 3), cu acces pe niveluri (art. 415 alin. 5). Registrul național al clădirilor este componenta georeferențiată a fondului construit (art. 415 alin. 7) și registru de bază în Registrul național al registrelor (art. 415 alin. 9). Registrul performanței construcțiilor înregistrează informațiile diriginților, proiectantului general, titularului autorizației, beneficiarului, sintezele expertizelor și constatările I.S.C. (art. 416 alin. 2). Pentru clădiri, registrul va cuprinde funcțiunea, proprietatea, regimul urbanistic, zonificarea funcțională și fiscală, performanța energetică, clasa de risc seismic, protecția la incendiu, accesibilitatea și includerea în programe de renovare sau consolidare (art. 417 alin. 5).

Indici de referință (art. 418). Se determină pe programe de construcții, pe baza unei baze de date de lucrări similare (art. 418 alin. 1-2), printr-o aplicație a ministerului care va genera automat costul estimat pe investiție sau pe mp, folosit la estimarea bugetului plus marja aferentă (art. 418 alin. 4). Aplicația devine operațională de la 1 septembrie 2027, cu acces pe bază de taxă de membru plătită ministerului (art. 418 alin. 5).